Dilema

Aţi văzut prea bine că la consultaţii
Doctorii te-ntreabă despre emanaţii.
Vor sa ştie totul: abundenţă, faze,
Unii le zic "vînturi", alţii le zic "gaze".

Dar să nu vă mire dacă medicina
Studiază astăzi foarte mult "băşina".
Fiindcă, biologic, pentru toţi e clar,
A băşi e-un lucru foarte necesar.

Toată lumea bese, asta-i axioma
Nu interesează sunet sau aroma.
În privinţa asta toţi sîntem la fel
Floarea nobilimii, preoţi, prinţi, prinţese,
Papa de la Roma bese si iar bese.

Îns-o chestiune trebuie-nţeleasă
Fiecare bese, dar la el acasă!
Fără martori merge, tare sau încet,
Nimeni nu-ţi dictează să te beşi discret.

Vrei rafale scurte sau prelungi să sune
Treaba ta, eşti liber, poţi să faci şi spume!
Şi chiar dacă nimeni nu-ţi stă împrejur,
Poţi să beşi în lege, pînă pici in cur.

Eticheta cere, însă, să fii pudic
Bunul simţ pretinde să nu beşi în public.
Ce-ar fi, bunăoară, s-auzi pe cutare
C-a băşit in public doamna nu-ştiu-care
Sau că domnişoara, profesoara X,
S-a băşit în clasă, ieri la 9 fix?

Cum ar fi privite, sau calificate,
Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Cine le-ar mai crede fiinţe graţioase?
Ar fi socotite nişte băşinoase.

Dar mă-ntorc acuma iar la medicina
Sa-ţi rişti sănătatea pentru o băşina?
Să n-o laşi să iasă dacă eşti în public,
Fiindcă eticheta cere să fii pudic?

În privinţa asta sînt păreri mai multe,
Cine-ar sta pe toate să le mai asculte?
Astfel, după unii poţi să beşi oricît
Dar să ştii la vreme să le strîngi de gît.

Poţi să fii acelaşi om cu demnitate
De le dai tăcut drumu-n libertate
Asta-i o părere, una dintr-o mie
Dar morala spune că-i ipocrizie.

Ce deosebire între om şi cal
Ar mai fi atuncea sub aspect moral?
Cînd te-arăţi în lume demn, gras şi frumos
Iar realitate eşti un băşinos?

Cîţi nu sunt din ăştia care bes de zor,
Parcă ştii vreodată ce-i la curul lor?
Dar rămîne lege că e indecent
Să slobozi la gaze pe eşapament.

Fie, cu morala nu te poţi certa
Dar mai vine gazul fără voia ta.
Şuieră şi geme, cu prelung ecou
Iar tu ai neşansa să fii la birou.

În astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Să recurgi la scuze sau să te prefaci?
Din experienţă eu vă spun cinstit
Că nicicînd in viaţă nu am îndrăznit
Să recurg la scuze, ar fi fost mai rău
Să roşească lumea toată-n jurul meu.

Am tîrşîit un scaun, am făcut ceva,
Ca să nu se creadă c-am băşit cumva.
Şi oricît s-ar spune că sînt ipocrit
S-au făcut şi alţii că n-au auzit.

Chiar si-ndrăgostiţii cînd admiră luna,
Cu sau fără voie, scapă cîte una
Dar cu-o tuse seacă, bine regizată
Sau cu-o melodie mai pe nas cîntată

Fac să se ascundă tot, a poezie,
Chiar şi nedorita, scurtă gălăgie
Ce-a trecut prin maţe şi s-a dus in vînt
Şi care ne-ncurcă viaţa pe pămînt.

Dar astfel de cazuri cînd ipocrizia
E asociată chiar cu poezia,
Crime moraliştii noştri le socot.
Căci morala-şi bagă nasul peste tot.
În final, tot omul se întreabă trist:
Să asculţi de medic sau de moralist?