40% REDUCERE pentru TOP 50 al anului 2015

Daca nu vizualizati corect acest email, click aici!

Acest newsletter saptaminal va este trimis deoarece v-ati abonat pe site-ul Editurii Polirom.

150 de cărţi cu autograful lui Jeff Kinney, autorul bestsellerului „Jurnalul unui puşti”, îşi aşteaptă cititorii

150 de cărţi cu autograful lui Jeff Kinney, autorul bestsellerului „Jurnalul unui puşti”,

îşi aşteaptă cititorii

• „Mă bucur că am avut ocazia să îmi întâlnesc fanii din România, un public atât de entuziast şi inimos!” (Jeff Kinney)

• Jeff Kinney – cel mai celebru și cel mai important autor de cărți pentru copii ai ultimilor zece ani: seria „Jurnalul unui puşti”, tradusă în 51 de ţări, a cunoscut vânzări de peste 150 milioane de exemplare, dintre care peste 500.000 exemplare doar în România

• Înregistrarea evenimentului, aici: https://www.youtube.com/watch?v=htk5_Ci0dBI

• Detalii despre seria „Jurnalul unui puşti”: http://www.editura-art.ro/autor/kinney-jeff

​

Nu mai puţin de 150 de cărţi având autograful lui Jeff Kinney, autorul bestsellerului „Jurnalul unui puşti”, îşi aşteaptă cititorii. Editura Arthur va pune la dispoziția fanilor, prin concursuri și prin intermediul partenerilor, cele 150 de exemplare din volumul 10 al seriei „Jurnalul unui puști”, Ca pe vremuri (ediţia în limba română, traducere de Andra Matzal), semnate de autor.

Vizita în România a lui Jeff Kinney face parte din OLD SCHOOL GLOBAL TOUR FAN FERVOR, turneu mondial de promovare al volumului 10 al seriei, unul dintre cele mai ambițioase campanii de comunicare în rândul literaturii pentru copii (a inclus 15 orașe de pe 5 continente).

Duminică, 6 decembrie, chiar de Moş Nicolae, peste 600 de sute de copii, din Bucureşti şi din întreaga ţară, s-au întânit cu autorul lor preferat la Biblioteca Naţională a României. Îndrăgitului autor american i s-au alăturat Andra Matzal, traducătoarea seriei în limba română, și directorul Grupului Editorial Art, Dan Iacob, care le-au vorbit copiilor despre fenomenul „Jurnalul unui puști” în România.

Prezenţa copiilor într-un număr atât de mare a fost dovada că volumele lui Jeff Kinney reușesc să conecteze copii din zone diferite ale lumii, adunându-i în jurul aventurile eroului Greg Heffley. Atât Jeff Kinney, cât şi membrii echipei sale de la Abrams Books au fost încântați de primirea călduroasă şi de interesul tinerilor cititori români.  

Prezentarea volumelor a fost însoţită de o prezentare în imagini a poveştii peronajului Greg Heffley: de la originea ideilor care au prins viață în seria dedicată îndrăgitului puștiului, până la procesul creativ care a dat naștere unor noi.

A urmat scurta întâlnire cu atașatul cultural al Ambasadei Americane la București, doamna Marjorie Stern, de la American Corner, din cadrul Bibliotecii Naționale a României, unde a fost organizat un atelier de benzi desenate cu ocazia prezenței lui Jeff Kinney.

Autorul, împreună cu echipa sa, au continuat aventura în București cu un tur în London Bus în jurul clădirii Palatului Parlamentului, alături de copii, iar apoi s-au plimbat prin centrul vechi ajungând până la Cărturești Carusel, loc în care Jeff Kinney a avut parte de o supriză pregătită de managerii librăriei.

La ora 15:00 a fost programată și ultima întâlnire cu copiii, de data aceasta cu grupurile organizate prin intermediul școlilor, care a avut loc la sala Media a Teatrului Național București, eveniment la care au luat parte peste 150 de copii. Aici autorul a putut vedea și o scenetă insipirată de aventurile din Jurnalul unui puști 10, Ca pe vremuri, pregătită de tinerii artiști coordonați de membrii asociației Flower Power.
De la ora 18:00, Jeff Kinney s-a urcat din nou în London Bus pentru un tur al Bucureștiului, în compania super-fanilor seriei „Jurnalul unui puști”.

Autorul, împreună cu echipa sa, au plecat luni dimineață la Amsterdam, în Olanda, unde Jeff Kinney va participa la întâlnirile programate pentru această etapă a turului mondial Wimpy Kid Old School Global Tour.

Parteneri: Biblioteca Națională a României, Cartepedia.ro, Asociația Flower Power, Hilton Athénée Palace, Librăriile Diverta, Grupul Librarium, Ordinul povestitorilor, Librăriile Cărturești, Librăriile Humanitas, Inmedio. Avenor College, Radio ItsyBitsy, Hyperliteratura, Bookaholic, Bookblog, Semne bune, Totul despre mame
 

www.headsome.ro

str. Constantin Rădulescu-Motru 16, 

bl. 21, ap. 201, sector 4, Bucureşti

0722-609.478

NUMAI IN ACEST WEEKEND 40% REDUCERE pentru CARTILE SCRIITORILOR ROMANI PUBLICATI IN 2015

Daca nu vizualizati corect acest email, click aici!

Acest newsletter saptaminal va este trimis deoarece v-ati abonat pe site-ul Editurii Polirom.

Noutati Meteor Press + Oferta saptamanii

Daca aveti probleme cu vizualizarea acestui newsletter va rugam apasati aici pentru a vedea mesajul in browser.

08/12/2015 Newsletter Meteor Press

Ultimele aparitii

Părintele nostru DUMITRU STĂNILOAE sau Viaţa ca Teologie Costion Nicolescu Pret pe site: 13.5 RON Colectie: Religie Descriere: Părintele Dumitru Stăniloae a fost un om asupra căruia Dumnezeu și-a revărsat darul Său din preaplin. În plus [...]

Oferta saptamanii

Testaţi-vă coeficientul cerebral BQ. Descoperiţi-vă inteligenţa reală prin teste de aptitudini, logică, memorie, EQ, gândire creativă şi laterală Philip Carter Pret pe site: 16.5 RON Colectie: Teste inteligenta Descriere: Mulţi experţi sunt de părere că noţiunea tradiţională de inteligenţă, bazată pe testele IQ, est [...] Citeste un fragment	Inventii care au schimbat lumea. Vol. II - De la electromagnet la GPS Rodney Castleden Pret pe site: 13.5 RON Colectie: Istorie Descriere: Cartea dedicata de Rodney Castleden „inventatorilor din trecut, prezent si viitor” este un omagiu adus imaginatiei creatoare a omului [...]
Sfantul Pavel si taina lui Hristos Claude Tresmontant Pret pe site: 11.3 RON Colectie: Religie Descriere: Desi nu a fost unul dintre cei 12 apostoli ai Domnului, Sfantul Pavel a fost singurul şi cel dintai care a putut spune despre sine: „P [...] Citeste un fragment	Anotimpul meu preferat Roxana Geanta Pret pe site: 7.5 RON Colectie: Carti pentru copii Descriere: Carte de colorat cu imagini mari, hazlii, reprezentative pentru anotimpul adorat de cei mici, iarna. [...]
202 retete de salate Mihai Basoiu Pret pe site: 7.5 RON Colectie: Gastronomie Descriere: De ce 202? De ce salate? Sunt intrebari carora Mihai Basoiu le raspunde dintru inceput. Celui dintai, printr-un frumos recurs la istorie – [...] Citeste un fragment

---

- pentru o mai buna activitate editoriala va rugam sa ne transmiteti sugestiile dumneavoastra si eventualele nemultumiri -

---

Comenzi tel/fax: (021) 222 83 80 online: www.meteorpress.ro email: carte@meteorpress.ro distributie: distributie@meteorpress.ro

Editura Meteor Press str. Bahluiului nr. 1, sector 1, Bucuresti tel/fax: (021) 222 83 80 email: editura@meteorpress.ro distributie: distributie@meteorpress.ro comenzi: carte@meteorpress.ro

Programul celei de a VIII-a ediţii a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti

Programul celei de a VIII-a ediţii

a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti

• Cea de a VIII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti: 2-4 decembrie, ora 19.00, Clubul Ţăranului

• 17 nume de primă mărime ale literaturii contemporane, oaspeţi din Turcia, Elveţia, Ungaria, Spania şi Statele Unite ale Americii şi România

•

​ ​

În premieră absolută, FILB 8 aduce la Bucureşti LITERARY DEATH MATCH, un proiect spectaculos din SUA, în cadrul căruia 4 scriitori se înfruntă în lecturi publice în ringul de box

• FILB este celmai important festival independent de literatură din România, www.filb.ro

MIERCURI, 2 DECEMBRIE 2015

Ora 18.30: FILB în direct la Timpul prezent, cu Adela Greceanu și Matei Martin, la Radio România Cultural

Ora 19.00: FILB „classic”

• Deschiderea celei de-a VIII-a ediții a Festivalului Internațional de Literatură de la București – Bogdan-Alexandru Stănescu, Președintele Festivalului

• Lectură Dana Grigorcea – fragment din romanul Das primäre Gefühl der Schuldlosigkeit, Dörlemann Verlag, 2015, traducere din limba germană de Maria Irod, carte în curs de apariţie la Editura Humanitas

• Lectură György Dragomán – din romanul Rugul, Editura Polirom, 2015, traducere din limba maghiară de Ildikó Gábos-Foarță

• Lectură Adriana Bittel – povestirea Concordanţa timpurilor, din antologia Cartea Simţurilor, Editura Humanitas, 2015

• Lectură Ion Iovan – din volumul M J C, Editura Polirom, 2015

• Dialog deschis – moderatori: Adela Greceanu și Matei Martin

• Dialog cu publicul

JOI, 3 DECEMBRIE 2015

​​

Ora 18.30: FILB în direct la Timpul prezent, cu Adela Greceanu și Matei Martin, la Radio România Cultural

Ora 19.00: FILB „classic”

• Lectură Iván Repila – din romanul Băiatul care a furat calul lui Attila, Editura Univers, 2015, traducere din limba spaniolă de Simona Sora

• Lectură Burhan Sönmez – fragment din romanul Istanbul Istanbul, în curs de apariție la Editura Polirom, traducere din limba turcă de Leila Ünal

• Lectură Octavian Soviany – din romanul Moartea lui Siegfried, Editura Cartea Românească, 2015

• Lectură Cosmin Perța – din romanul În urmă nu mai e nimic, Editura Polirom, 2015

• Dialog deschis – moderatori: Adela Greceanu și Matei Martin

• Dialog cu publicul

VINERI, 4 DECEMBRIE 2015

Ora 19.00: Literary Death Match
Powered by Adrian Todd Zuniga

Participă: Tara Skurtu, Svetlana Cârstean, Răzvan Țupa, Mugur Grosu
Juriul: Luiza Vasiliu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Andrei Gheorghe

„…cele mai antrenante lecturi la care am asistat vreodată!“ (Los Angeles Times)

„Evenimente ca Literary Death Match sînt menite să revitalizeze aerul cool al lumii tipărite.“
(Interview Magazine)

FILB 8

Cu sprijinul: Ministerul Culturii, ARCUB, Primăria București, ​Institutul Cultural Român, Muzeul Național al Literaturii Române, Administrația Fondului Național Cultural

Parteneri principali: Pro Helvetia, Ambasada Elveției, Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București, Institutul Cervantes, British Council, Clubul Țăranului, Centrul Național al Cărții, Cărturești, Dacia, Simona Kessler International Copyright Agency
Parteneri: Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara, Editura Polirom, Editura Cartea Românească, Editura Humanitas, Editura Trei, Editura Tracus Arte, Editura Univers, Editura MTTLC, Headsome Communication

Parteneri media: Radio France International România, Știrile TVR, Bookaholic, Bookblog, BookMag, Observator cultural, Bună dimineața, București!, Semnebune, Suplimentul de cultură, Agenția de carte, LiterNet, Filme-Cărți, Ziarul Metropolis, b365.ro, Ceașca de cultură, IqAds, BookHub

--

www.headsome.ro

str. Constantin Rădulescu-Motru 16, 

bl. 21, ap. 201, sector 4, Bucureşti

0722-609.478

Violenţă, dragoste, pictură şi punk

Ilinca Bernea
Cutia neagră
Editura Timpul, 2015

Citiţi fragmente din această carte.

*****
Violenţă, dragoste, pictură şi punk

Cutia neagră a apărut în conştiinţa publicului mai degrabă ca un concept cinematografic decât ca unul care intră în gândire prin experienţele obişnuite, de zi cu zi. Filmele americane îndeosebi sunt cele care au creat o adevărată imagine cu valenţe aproape mistice în jurul ideii de cutie neagră. Aceste filme au întipărit în mintea spectatorilor iluzia că este vorba despre un obiect cumva ezoteric şi, uneori, un personaj de sine stătător. Fără să înţeleagă exact cum funcţionează într-adevăr cutia neagră şi rămânând indiferent la posibilitatea de a fi în realitate a cutiei negre, publicul îşi imagina o entitate în formă de cub, având o inteligenţă artificială foarte avansată, venită poate din spaţii extraterestre, care ştie tot ce se întâmplă. Cutia neagră a căpătat astfel statut de zeitate atotştiutoare care, dacă trebuie, ar putea relata totul, chiar şi din puncte de vedere multiple. Cel interesat, care are acces şi conexiune la cutia neagră, află, printr-un impuls direct injectat în gânduri, toate evenimentele, exact aşa cum s-au întâmplat şi aşa cum au fost resimţite. În acest mod el poate cunoaşte panica pasagerilor, disperarea căpitanului, lipsa scânteii potrivite din electrozii bujiei, acţiunea forţelor asupra aripilor avionului în timpul căderii, neplăcerea copacilor de a le fi rupte crengile de către maşinăria prăbuşită.

Documentele de specialitate arată însă faptul că, din punct de vedere tehnic, cutia neagră nu face întocmai lucrurile pe care filmele americane le-au promovat ca fiind specifice misterioasei cutii. Mai mult, cutia neagră are şi un fel de nemesis care, în tehnică, se numeşte cutia albă, iar denumirile de negru şi alb au legătură cu modul de transmitere şi acces la informaţiile înregistrate. Cum în filmele americane este vorba de obicei despre o cutie neagră plasată la bordul unui avion, lucrurile în realitate sunt cu atât mai anoste din punct de vedere al misterului cu cât, din motive cât se poate de practice, cutia neagră din avioane este de obicei de culoare portocalie. Aceste informaţii tehnice sunt aproape irelevante pentru descifrarea romanului Cutia neagră. Ce este relevant însă este tocmai acea cutie neagră aproape magică, care a luat naştere treptat, o dată cu era filmului artistic, în conştiinţa spectatorilor.

Cutia neagră a scriitoarei Ilinca Bernea funcţionează exact în acelaşi mod: înregistrează tot, ca o zeitate, şi se conectează direct în inima şi gândurile cititorului, nu doar arătându-i evenimentele, ci făcându-l să ştie şi să simtă ceea ce s-a întâmplat. Există totuşi o diferenţă între cele două cutii magice: cutia neagră din romanul care-i poartă numele nu este pusă într-un avion ce are să se prăbuşească cel mai probabil pe o insulă idilică din Oceanul Pacific, aşa cum se întâmplă în filmele hollywoodiene. Cutia neagră construită de către Ilinca Bernea este plasată direct în inima generaţiei punk din Anglia anilor '70.

Violenţă, dragoste, pictură şi punk. Acestea sunt elementele din împreunarea cărora, prin procesul alchimic, ia naştere cutia neagră. Acestea sunt zodiile sub care destinele personajelor cheie ale romanului sunt condamnate să se împletească, doar ca apoi să se rupă şi imediat după să tânjească să fie reunite. Timbrul cutiei negre care relatează aceste evenimente este întotdeauna sub semnul umorului, care asigură romanul împotriva oricărei posibile căderi în patetic. Umorul împrumută cel mai probabil nuanţa cutiei din titlul cărţii. Dacă, din punct de vedere cromatic, umorul variază între negru sau poate chiar portocaliu, personajele sunt în mod cert creionate în culori fosforescente, creând astfel caractere pasionale, puse în situaţii incitante, iar toată această coloratură a cutii negre face ca lectura romanului să fie o experienţă absolut delicioasă.

Cutia neagră poate fi considerată drept roman existenţialist, de dragoste, uşor comic. Subiectul romanului se clădeşte în jurul prieteniei dificile dintre doi pictori care fac parte din generaţia punk, Anglia, anii '70 şi tânăra Irene, pictoriţă, născută în Belgia. Ilinca Bernea, autoarea romanului, este un artist împlinit şi experimentat, acestea reflectându-se în scrierea matură care abundă cu jocuri de cuvinte şi idei inedite. Romanul promite cititorului câteva zile de încântare, câteva zile în care cutia neagră se va conecta direct în inima şi gândurile cititorului, exact aşa cum ar trebui să facă o cutie neagră magică.

Experienţe de viaţă sau despre libertate, iubire şi autenticitate

Ilinca Bernea
Cutia neagră
Editura Timpul, 2015

Citiţi fragmente din această carte.

*****
Experienţe de viaţă sau despre libertate, iubire şi autenticitate

Un roman care începe simplu, cu o frântură de viaţă şi experienţă complicată. Desfăşurare lentă care înşiruie în faţa ochilor momente disparate din viaţa unor personaje care ulterior se dovedesc a fi uniţi printr-un destin surprinzător şi complicat. Norman şi Tristan sunt cei doi bărbaţi ai romanului, locuitori ai Londrei, iar Irène este femeia care arde ca o flacără între ei împărtăşindu-se fiecăruia şi din fiecare, dar dăruindu-se total doar unuia.

Cine sunt cei doi? Aproape doi fraţi, căci s-au născut în acelaşi an şi au copilărit împreună, cunoscându-se poate mai bine decât fraţii. Amândoi sunt bântuiţi de aceeaşi pasiune: arta şi împărtăşesc în copilărie şi adolescenţă aproape aceleaşi pasiuni, idealuri, atitudini de nemulţumire şi revoltă. Dar pe unul îl cheamă, Norman, fiind parcă predestinat subordonării faţă de normativ şi normele sociale. Celălalt are iarăşi un nume predestinat: Tristan şi, asemenea eroului mitologic, este însetat de absolut: de absolutul formei artistice care să-l reprezinte şi mai ales, de iubirea absolută, dar şi de libertatea absolută. Un revoltat arhetipal. Cei doi nu puteau să continue împreună căci firile lor nu se asemănau. Norman este mult mai deschis spre adaptare, spre subordonare chiar, deoarece acceptă mai uşor atenuarea rebeliunilor sale şi se bucură când colectivitatea pe care îşi propune să o cucerească îl şi adoptă recunoscându-l ca pe unul dintre ai ei. Emma, viitoarea lui soţie, fiică de lord britanic, este cu adevărat o aristocrată a demnităţii şi respectului faţă de promisiunea dată. Este şi ea un produs al normelor şi prezervării lor cu orice preţ, chiar cu acela de a fi o perioadă, renegata familiei.

Irène în schimb este o intrusă. Vine dintr-o altă lume, cea continentală, mai precis, din Flandra valonă. S-a născut într-un oraş idilic, într-o familie valonă. Mama ei preferă să nu îi strice anii tinereţii şi ai explorărilor vieţii şi nu îi spune că este bolnavă de cancer. Irène, asemenea mamei ei, are o sensibilitate de tip mediteranean, latin şi o conştiinţă instinctivă cu privire la ceea ce înseamnă sacrificiul de sine. Este cumva reversul afectiv şi instinctiv al Emmei, cea raţională şi conservatoare. Este capabilă să "simtă" cu tot trupul şi firea ei fiinţa interioară a lui Tristan doar privindu-i chipul dintr-o fotografie adolescentină. Este şi ea o Isoldă în stare să trăiască intens marea iubire şi marea întâlnire a vieţii. Şi, asemenea Isoldei mitologice, se jertfeşte pe altarul iubirii ei absolute: îi donează lui Tristan un plămân şi preferă să moară atunci când află că este bolnavă de cancer decât să accepte o viaţă lipsită de integralitatea feminităţii ei profunde.

Romanul este de fapt o explorare atentă a "cutiei negre" care pare a fi, aşa cum spune autoarea, "un soi de memorie instinctuală" nu una care înregistrează acţiuni şi date tehnice (raţionale) precum dispozitivele avioanelor, atât de cunoscute şi atât de sumbre în fapt căci ele ne povestesc despre ultimele clipe ale unor semeni care deja nu mai sunt când aflăm noi despre conţinutul acelor dispozitive... Memoria aceasta include întreaga experienţă nerostită şi care aproape că nu a ajuns "în cercul luminos al raţiunii" rămânând cumva fragmentară dar vie, intensă, în fărâmiţarea ei. De altfel, textul ne spune că în memorie nu există cronologie şi că fiecare amintire este o lume în sine. Mai mult chiar, se confirmă gândirea heracleitică: "un om este o curgere, nu o entitate" căci, evident, el devine, se modifică modelându-se pentru sine şi prin sine. Toate acestea permit accentuarea sentimentului pe care îl au personajele, acela de a fi trăit vieţi multiple care, în plus, sunt modificate, deviate, de mediul în care trăiesc personajele. De altfel, titlul primei expoziţii pe care cei doi tineri studenţi la facultatea de arte o organizează este emblematic pentru propria lor existenţă: Ţara oglinzilor strâmbe. Aflăm că printre tablourile create de Tristan era unul semi-abstract, cu texturi diferite, care reprezentau ceva asemănător unor ochi ce păreau să spioneze lumea de undeva de dincolo de nişte draperii nedefinite precis... Este cert că principiul terţului exclus nu funcţionează în acest univers ambiguu, fluid, vag ci mai degrabă al terţului inclus, specific imaginarului, imaginaţiei şi afectivităţii. Iar tabloul, în viziunea lui Tristan, trebuie să fie un tablou-fereastră spre acea lume incertă, incitantă... Autorul unui asemenea tablou este, asemenea picturilor lui Schiele, un tânăr-bătrân, un tânăr îmbătrânit înainte de vreme şi un bătrân care este capabil de pasiunile tinereţii cu aceeaşi vie ardoare.

Poate că una dintre explicaţii a căror nevoie o resimţim citind romanul ne-o dă viaţa pe care cei doi sunt forţaţi să o trăiască într-un "sistem" închis, dificil de acceptat, dar şi pretenţios cu cei care vor să îi treacă barierele: societatea contemporană britanică, londoneză în special. Este un mediu care strâmbă, transformă reducând la norme, constrângeri şi rigori în viziunea personajelor romanului. Iar cei doi tineri artişti, plini de energie vitală şi creativă, reacţionează diferit la constrângeri. Dacă Norman, după unele oscilaţii juvenile în care trece de la conformism la revoltă, va sfârşi prin a se supune Normei, Tristan rămâne un revoltat perpetuu, un căutător disperat al libertăţii. Sistemul se exercită constrângător asupra lor încă din primii ani de şcoală când cei doi sunt obligaţi să urmeze o educaţie cu caracter religios unde află că orice manifestare emoţională necontrolată raţional şi netemperată cu grijă trebuie considerată o intervenţie a Răului în fiinţa lor. Apoi, lipsurile cotidiene, începând de la hrană şi îmbrăcăminte, lupta continuă pentru un job umil care să le asigure strictul necesar pentru a-şi putea pune în operă ideile, oboseala continuă şi dorinţa arzătoare de a ajunge totuşi să dea expresie artistică acelor idei, toate acestea vor lăsa urme adânci în sufletele lor mutilate astfel de sistem. Oraşul-hidră, care devorează fără milă, accentuează această stare angoasantă. Găsim numeroase meditaţii amare despre deosebirea dintre fiinţa naturală şi cea socială. Chiar educaţia este privită ca o manieră de transformare a omului într-un individ instrumentalizabil, util societăţii, nu într-un om liber şi autentic.

Poate tocmai de aceea se naşte nevoia de fugă din realitate. Unul dintre postulatele lui Tristan-adolescentul afirmă că "nimeni nu trăieşte în realitate", că existenţa trebuie să presupună contopirea realităţii cu ficţiunea, cu imaginarul, cu reveria. Nu mai este de mirare astfel că pentru Tristan, adevărata artă trebuie să exprime ceva despre cum se poate supravieţui în afara sistemului.

Soluţia lui Tristan este plăcerea, "cea mai intensă şi fascinantă formă de energie umană". Şi-o va căuta în toate formele ei de manifestare dar cu precădere în cea oferită de "paradisurile artificiale". Plăcerea se asociază cu ludicul, cu tot ce ţine de joc gândit ca o modalitate de eliberare de constrângerile sistemului, deşi jocul însuşi presupune, cum ştim, acceptarea unor norme dar altele decât cele ale "Sistemului". Doar că Tristan consideră că viaţa îşi bate joc de oameni, că existenţa este asemenea unui joc de cărţi iar el nu vrea să se supună aleatoriului, imprevizibilului venit din exterior, dinspre Sistem. Ca urmare, se joacă cu jocul; jocul i se pare incitant pe când seriozitatea este "fadă". Se doreşte un "bufon" care se distanţează de tragismul acesta funciar al vieţii prin râs, un hohot de râs amar. Consideră că singurul personaj din cărţile de joc care i s-ar potrivi este joker-ul căci acesta este cel exclus mai întotdeauna din jocul propriu-zis - ca şi el însuşi care se exclude şi este marginalizat de Sistem. De altfel, opţiunea pentru comic, unul ironic şi trist, l-a însoţit încă de la primul mare succes artistic şi de piaţă. Opera care l-a consacrat s-a intitulat Înţeleptul zen în dialog cu gândacul de bucătărie. Intre acest titlu şi, de pildă, Prima aventură celestă a Domnului Antipirină scrisă de Tristan Tzara în plină desfăşurare pariziană a Dadaismului din anii 1919-1920, nu pare să fie o deosebire prea mare. Să ne amintim totodată ce spunea Tzara în celebrul lui Manifest DADA din 1918: "Nu recunoaştem nici o teorie. Ne-am săturat de academii cubiste şi futuriste, laboratoare de idei formale. (...) Sunt împotriva sistemelor. Cel mai acceptabil dintre sisteme este acela de a nu avea nici unul. (...) Orice produs al dezgustului susceptibil de a deveni o negare a familiei este dada; protest cu pumnii strânşi într-o mişcare distructivă,: dada; (...) abolirea logicii, dans al celor lipsiţi de creativitate: dada; (...) Libertate; DADA, DADA, DADA, urlet al culorilor crispate, împletire a tuturor contradicţiilor, a ceea ce este grotesc şi a inconsecvenţelor: VIAŢA." De altfel arta lui Tristan (personajul din roman dar chiar şi a lui Tzara) este un efort continuu de transfigurare a realităţii banale, sumbre, apăsătoare, este "o încercare de a extrage muzica din zgomot", spune Irène. Norman îl consideră un artist expresionist căci tumultul interior nu se lasă stăpânit de norme ci se exprimă violent, ca un ţipăt interior crispat. Norman nu va reuşi niciodată să atingă această intensitate maximă a expresiei deşi el este teoreticianul, expertul în artă, profesorul de cunoaştere artistică. El va ajunge doar un... impresionist căci desprinderea de realitatea normativă îi este imposibilă. Tristan este "cool" şi "hot", liric şi ludic pe când Norman nu poate atinge decât calmul şi echilibrul, raţionalul şi cel mult impresia dar supravegheată atent de gândire ca în tablourile impresioniste unde tehnica vorbeşte despre cumpănirea atentă a fiecărei tuşe de penel, a fiecărei pete de culoare care trebuie să recompună într-un tot privit de la o anumită distanţă, lumea realităţii. Este o imagine lucrată, muncită raţional a ceea ce s-ar vrea impresia vizuală a fugitivului şi incertului.

Textul ne mai spune că Tristan a trăit ca un condamnat la moarte care este conştient că trebuie să moară la o dată precisă. Este cert că o asemenea sabie ce planează deasupra capului nu poate decât să exacerbeze orice trăire, orice clipă, să-i scoată în evidenţă greutatea irecuperabilă. Este posibil că Socrate va fi experimentat şi el momente de acest fel aşa cum ne sugerează titlul subcapitolului Scurt preludiu pe o temă socratică. Dar este cert că Tristan suferă mai degrabă de un mal de siècle asemenea poeţilor blestemaţi sau este chiar prada unor sentimente de anxietate de factură kierkegaardiană. Tristan "confundă libertatea cu decadenţa", ne spune textul.

Numeroase sunt pasajele în care se discută diverse teorii şi aplicaţii ale gândirii estetice, despre rolul artistului în societate, despre gânditori şi artişti, despre curente şi mişcări culturale. Dar, dincolo de acestea, tema de bază este a angajării directe, autentice, în viaţă, în fluxul permanent al fiinţării. Iar această angajare se face prin iubire, prin prea multă iubire. O iubire atât de intensă şi sensibilă încât îl poţi cunoaşte intuitiv pe cel care-ti va deveni partener privindu-i o fotografie de tinereţe. De altfel, romanul este unul al iubirii şi al împărtăşirii ei până la sacrificiu. Iar acest gest ultim îl face Irène, femeia capabilă să înţeleagă nerostitul cu ajutorul simţirii, al unei conştiinţe emoţionale obscure, tăcute, care pare a proveni dintr-o "cutie neagră" specială. Triada aceasta a iubirii poate fi văzută şi ca o reactualizare a metaforei sufletului aşa cum ne apare în viziunea platonică a vizitiului cu cei doi cai zvăpăiaţi. Doar că punctul de vedere raţionalist al platonismului nu mai funcţionează. Norman este departe de a fi "vizitiului" atelajului. Tristan - nărăvaşul nu este doar instinctualul. Irène, la rândul ei, are o conştiinţă emoţională extrem de rafinată, de sorginte romantică. Mai degrabă am putea apela la arhetipurile lui Jung, la animus şi anima căci fiecare dintre ei au manifestări care vorbesc despre prezenţa femininului în masculinitate, de o anumită feminitate profund înţeleasă şi chiar resimţită din interior la cei doi bărbaţi care iubesc, în grade diferite, aceeaşi femeie. Iar feminitatea atât de fragilă şi graţioasă a Irènei este capabilă de un curaj îndeobşte atribuit masculinului: decizia de a dona o parte din propriul trup celui iubit, o mutilare voluntară în favoarea înnoirii vieţii celui iubit dar şi decizia de auto-condamnare la moarte prin renunţarea la o altă mutilare, care i-ar fi ciuntit bucuria iubirii. Să nu uităm că numele Irène vine din grecescul Eirene care denumeşte pacea, pacificarea. Este adevărat că Irène, personajul acestui roman, este destul de departe de pacea sufletească pe care o va găsi de pildă prietena ei de liceu, Amélie, care se decide să se retragă în viaţa monahală. Irène este o însetată de pace pe care o caută în iubirea pentru jumătatea găsită, poate în sentimentul cel mai îndepărtat de un asemenea confort psihic. Potrivit lui Aristofan din dialogul platonic Symposion, acea pace a existat doar în vremuri mitice când jumătăţile acestea făceau parte dintr-un tot puternic şi suficient sieşi dar care, tocmai prin unitatea aceea care părea indestructibilă a stârnit invidia zeilor care au decis să împartă întregul în jumătăţi sortite să se caute mereu. Şansa de a regăsi jumătatea iniţială este extrem de mică, iar dacă o regăseşti nu înseamnă că şi reuşeşti să recompui pentru eternitate întregul originar. Căci Sistemul, dar mai ales Viaţa, trăită în trup, îşi au mersul lor, care nu coincide cu căutările individuale himerice, dar frumoase. Tocmai de aceea textul, spre sfârşitul lui, ne spune că nu există un rost al lucrurilor, o noimă a lor, ci doar frumuseţea lor. Ca urmare, dacă ar exista o învăţătură a lecturii acestui roman, ea ne-ar arăta că "trebuie să renunţăm la tendinţa de a moraliza totul", aşa cum spunea Tristan într-un interviu pentru o revistă intitulată Aesthetica. "Cel mai mare duşman este gândirea raţională" care ne obligă să ne supunem unor rigori artificiale, "formatându-ne" pentru un tip anumit de parcurs vital.

Autoarea îşi organizează întregul text asemenea unui flux fără limitări şi norme în care aflăm despre personaje din propriile lor meditaţii sau din cele spuse de alte personaje obţinând astfel oglindiri mai mult sau mai puţin deviate, care caută să recompună imaginea originară, la care nu vom avea acces niciodată. Timpul curge după alte reguli decât cele cronologice deşi încearcă, astfel, să restabilească o cronologie oarecum obiectivă a subiectivităţii personajelor. Este un timp al coincidenţei opuşilor sau al "terţului inclus" (expresia apare în capitolul Erupţii subcutanate).

Romanul începe în aprilie 2015, dar merge până în 2021, revenind de multe ori în trecut, fie cel din 1981, fie chiar din anii 1950. Este un text care curge înaintea ochilor sensibili şi care se conturează impresionist pentru a crea tablouri vivante ale vieţii cotidiene dar şi ale tumultului interior. Căci marea acţiune nu este aceea a evenimentelor, faptelor concrete ci, mai degrabă, a evenimentelor sufletului, a trăirilor interioare, intense, fără limite precise, care se topesc una în alta formând marele fluviu al vieţii, şi, de ce nu, cutia ei neagră".

(Prof. Mihaela Alexandra Pop, Facultatea de Filosofie, Bucureşti)