Toate cele şapte valuri

Daniel Glattauer
Toate cele şapte valuri
Editura Trei, 2012
Traducere din germană de Gabriella Eftimie

Intro

Daniel Glattauer s-a născut la Viena în 1960. Este scriitor şi jurnalist. Din 1989 ţine o rubrică în Der Standard, iar articolele sale au fost reunite în trei volume. Toate cele şapte valuri, continuarea poveştii din Dragoste virtuală, a apărut în 2011.

*

Leo şi Emmi ajung să corespondeze întâmplător, fără să se fi întâlnit vreodată. Deşi nu au nicio intenţie să dea curs acestui dialog virtual, ambii se trezesc seduşi de jocul de replici şi cuvinte care se naşte (între ei). Un joc care devine amuzant. Mai întâi. Apoi, irezistibil de plăcut. Apoi, pasional. Într-un final, rătăcit şi îndrăgostit, Leo părăseşte Austria cu destinaţia Boston... Aşa se termina romanul epistolar Dragoste virtuală.
Continuarea lui, Toate cele şapte valuri, îi aduce din nou împreună pe Leo şi Emmi, însă tot într-o realitate virtuală, iar corespondenţa lor electronică este la fel de puternică.
Viaţa fiecăruia s-a schimbat, iar întâlnirea pe care au amânat-o atâta timp nu mai poate fi evitată. Se tem însă de un singur lucru: va supravieţui relaţia lor virtuală acestui test al realităţii?

"O idilă care, deşi susţinută de tehnologia zilelor noastre, pare totodată clasică şi modernă." (Sunday Times)

"Alert, savuros şi scris parcă dintr-o răsuflare, Toate cele şapte valuri vorbeşte despre intensitatea unei poveşti de dragoste, începută printr-un e-mail." (Daily Mirror)

***
Fragment

Trei săptămâni mai târziu
Subject: Salut
Salut

După zece secunde
reply:
ATENŢIE. ADRESĂ DE E-MAIL INEXISTENTĂ. DESTINATARUL NU MAI FOLOSEŞTE ACEASTĂ ADRESĂ PENTRU CORESPONDENŢĂ. TOATE E-MAILURILE NOI VOR FI ŞTERSE AUTOMAT. PENTRU INFORMAŢII SUPLIMENTARE, VĂ RUGĂM CONTACTAŢI ADMINISTRATORUL DE SISTEM.

Peste o jumătate de an
No subject
Salut!

După zece secunde
Re:Re:
ATENŢIE. ADRESĂ DE E-MAIL INEXISTENTĂ. DESTINATARUL NU MAI FOLOSEŞTE ACEASTĂ ADRESĂ PENTRU CORESPONDENŢĂ. TOATE E-MAILURILE NOI VOR FI ŞTERSE AUTOMAT. PENTRU INFORMAŢII SUPLIMENTARE, VĂ RUGĂM CONTACTAŢI ADMINISTRATORUL DE SISTEM.

După 30 de secunde
Re:
Nu mai terminaţi odată?

După zece secunde
Re:Re:
ATENŢIE. ADRESĂ DE E-MAIL INEXISTENTĂ. DESTINATARUL NU MAI FOLOSEŞTE ACEASTĂ ADRESĂ PENTRU CORESPONDENŢĂ. TOATE E-MAILURILE NOI VOR FI ŞTERSE AUTOMAT. PENTRU INFORMAŢII SUPLIMENTARE, VĂ RUGĂM CONTACTAŢI ADMINISTRATORUL DE SISTEM.

Peste trei zile
Subject: Solicitare informaţii suplimentare
Bună seara, domnule administrator de Sistem. Ce mai faceţi, cum vă mai simţiţi? Martie ăsta e cam răcoros, nu credeţi? Dar după o iarnă aşa de blândă n-avem dreptul să ne plângem, zic eu. A, apropo, dacă tot v-am scris: chiar aş avea o întrebare. Ştiţi, avem un cunoscut comun. Leo Leike îl cheamă pe stimabilul. Din păcate, i-am rătăcit pe undeva adresa de e-mail cea nouă. Dacă sunteţi amabil şi vreţi să mă... Mulţumesc.
A dumneavoastră, virtuală, Emmi Rothner.

După zece secunde
Re:Re:
ATENŢIE. ADRESĂ DE E-MAIL INEXISTENTĂ. DESTINATARUL NU MAI FOLOSEŞTE ACEASTĂ ADRESĂ PENTRU CORESPONDENŢĂ. TOATE E-MAILURILE NOI VOR FI ŞTERSE AUTOMAT. PENTRU INFORMAŢII SUPLIMENTARE, VĂ RUGĂM CONTACTAŢI ADMINISTRATORUL DE SISTEM.

După 30 de secunde
Re:
Îmi permiteţi o observaţie discretă? Sunteţi destul de previzibil şi de monoton. Serviciu de noapte uşor, Emmi Rothner.

După zece secunde
Re:Re:
ATENŢIE. ADRESĂ DE E-MAIL INEXISTENTĂ. DESTINATARUL NU MAI FOLOSEŞTE ACEASTĂ ADRESĂ PENTRU CORESPONDENŢĂ. TOATE E-MAILURILE NOI VOR FI ŞTERSE AUTOMAT. PENTRU INFORMAŢII SUPLIMENTARE, VĂ RUGĂM CONTACTAŢI ADMINISTRATORUL DE SISTEM.

Peste patru zile
Subject: Trei întrebări, atât
Domnule administrator de Sistem, vă rog să-mi permiteţi să vă vorbesc pe şleau. Este vorba despre o situaţie de urgenţă. Am nevoie de adresa domnului "User" Leo Leike, vorbesc serios! Vreau să-i pun URGENT trei întrebări: 1) Mai trăieşte? 2) Locuieşte în continuare în Boston? 3) A început deja o nouă relaţie virtuală? Dacă 1), Atunci aş putea fi îngăduitoare pentru 2). Dar pentru 3) Nu l-aş putea ierta niciodată. În aceste şase luni care au trecut, îi permit să o ia de la capăt de cincisprezece ori cu Marlene, din partea mea poate s-o ducă la Boston zilnic cu avionul. Poate să se trezească în fiecare noapte scufundat într-o canapea de pluş dintr-un bar ieftin din Boston, sau în fiecare dimineaţă, cu nasul între sânii de beton ai unei bostoneze blonde, adevărate, genul Barbie-Beautybar-Buzoasă. Din partea mea poate să se fi căsătorit de trei ori până acum şi să fi avut tripleţi cu fiecare nevastă. Un singur lucru nu-i permit: SĂ SE ÎNDRĂGOSTEASCĂ ÎN SCRIS DE O ALTĂ FEMEIE PE CARE N-A VĂZUT-O NICIODATĂ. Numai asta nu, vă rog! Aşa ceva trebuie să fie unic. Trebuie să fiu sigură de asta ca să pot dormi cât de cât noaptea şi să nu-mi pierd definitiv sănătatea mentală. La noi bate un vânt nordic perseverent.
Dragă domnule administrator de Sistem, cred că am o idee vagă în ceea ce priveşte răspunsul dumneavoastră dar vă rog să faceţi totuşi un efort şi să-i transmiteţi mesajul meu lui leo leike, cu care sunt convinsă că sunteţi în relaţii extrem de bune. Şi spuneţi-i că nu mă supăr deloc dacă-mi mai scrie din când în când. Faceţi-o, pur şi simplu! O să vă simţiţi mult mai bine după aceea. Gata, puteţi să-i daţi bătaie cu mantra aia. Cu prietenie, Emmi Rothner.

După zece secunde
Re:Re:
ATENŢIE. ADRESĂ DE E-MAIL INEXISTENTĂ. DESTINATARUL NU MAI FOLOSEŞTE ACEASTĂ ADRESĂ PENTRU CORESPONDENŢĂ. TOATE E-MAILURILE NOI VOR FI ŞTERSE AUTOMAT. PENTRU INFORMAŢII SUPLIMENTARE, VĂ RUGĂM CONTACTAŢI ADMINISTRATORUL DE SISTEM.

Peste trei luni şi jumătate
Subject: Vă rog, transmiteţi
Salut, Leo, ai chiriaşi noi la top 15? Dacă eşti încă în Boston, te avertizez. Să nu te miri când o să vezi următoarea factură la lumină. Ăştia ţin toată noaptea lumina aprinsă. O zi frumoasă. Şi o viaţă frumoasă, Emmi.

După două minute
No subject
Salut?

După un minut
No subject
Huhuuu, domnule administrator de Sistem, unde sunteţi?

După un minut
No subject
Ar trebui să-mi fac griji sau să mă bucur?

După unsprezece ore
Subject: M-am întors din Boston
Dragă Emmi, ai un fler ceva de speriat. M-am întors în ţară de mai puţin de o săptămână. Cât despre lumină: eu sunt consumatorul misterios. Emmi, îţi doresc, of, ce să-ţi doresc eu după atâta timp? Ar suna destul de banal orice ar fi. Dar ştii ceva, mai bine îţi doresc Crăciun fericit şi la Mulţi ani, chiar şi aşa, anticipat, cu cinci luni înainte. Sper că eşti bine, cel puţin de două ori mai bine decât mine. Adieu. Leo.

În ziua următoare
Subject: Nedumerită
Ce-a fost asta? A fost ceva? Şi dacă a fost ceva, nu contează ce, înseamnă că am reluat legătura? Nu-mi vine să cred. E.

Peste trei zile
Subject: Uluită
Leo, Leo, ce s-a întâmplat cu tine? Ce ţi-a făcut Bostonul ăsta? E.

În ziua următoare
Subject: În încheiere
Dragă Leo, senzaţia pe care mi-o dai de cinci zile e mai cumplită decât toate senzaţiile de dinainte, deşi să ştii că mi-ai mai dat destule, de fapt, din cauza ta am înţeles ce înseamnă să ai senzaţii cumplite, cumplite. (dar şi plăcute, bineînţeles.) dar pe asta n-am mai simţit-o până acum: îmi dau seama că am devenit o povară. Te-ai întors din Boston, ţi-ai activat outlook-ul şi te bucuri de perspectiva recuceririi patriei-mamă prin corespondenţă. Deja e-mailurile abonatelor la diverse ziare au ajuns iarăşi din greşeală în inboxul tău. Material nou pentru aventuri spirituale noi cu femei anonime. Cine ştie, o fi şi vreuna nemăritată printre ele. Şi când colo, ce să vezi: îţi scrie o anume Emmi Rothner. Numele ţi se pare cunoscut de undeva. Nu e tipa aia pe care era s-o seduci de tot datorită talentului tău de Fluieraş Fermecat virtual, cea care mai avea puţin şi-ţi sărea în braţe? Dar un ultim reflex raţional ţi-a răpit-o fatal şi tipa ţi-a scăpat printre degete. De atunci însă au trecut nouă luni şi jumătate, destul timp ca să uiţi şi fata, şi frustrările. Dar iată că tocmai acum ţi-a dat un semn de viaţă, a scos capul din mailboxul tău când nici nu te aşteptai. Iar tu îi urezi - apropo, foarte amuzant, Leo, exact ca în vremurile bune - în miezul verii, îi doreşti Crăciun fericit şi la Mulţi ani. Şi pa şi pusi! Trebuia să profite de ocazie la momentul potrivit. Acum sunt altele la coadă. Şi atunci ea nu face decât să te deranjeze, să te enerveze. Aşa că, mai bine o ignori, nu-i aşa, Leo? O să se prindă ea la un moment dat. S-a prins deja, stai liniştit. S-a prins, pe bune, îţi promit!
PS: Zici că speri că-mi merge "cel puţin de două ori mai bine" decât ţie. Din păcate, Leo, habar nu am cum îţi merge. Dar, deşi mi-ar putea merge de două ori mai bine, îmi merge de cel puţin zece ori mai rău. Lucru care n-ar trebui să te preocupe pe tine, desigur. Emmi.
PPS: Mulţumesc că m-ai ascultat din nou. Dar gata, după asta poţi să-l trimiţi iar pe administratorul ăla drăguţ de sistem. Măcar cu el pot să trăncănesc în voie despre vreme.

După o oră
Re:
N-ar fi trebuit să-ţi răspund, dragă Emmi. N-am făcut decât să te rănesc (din nou) şi n-am vrut asta. PENTRU MINE NU O SĂ FII NICIODATĂ O POVARĂ. O ştii foarte bine. Asta ar însemna să-mi fiu eu însumi o povară, pentru că tu eşti o parte din mine. Te port cu mine peste tot, prin toate continentele şi peisajele sentimentale, ca pe o fantezie, ca pe o iluzie a perfecţiunii, ca pe o noţiune supremă a iubirii. Sub forma asta ai fost alături de mine în Boston timp de zece luni şi tot aşa te-ai întors cu mine acasă.
Dar Emmi, între timp eu mi-am trăit viaţa, cea fizică, aceea care trebuie trăită, pentru că nu s-a putut altfel. Sunt pe cale de a construi ceva, o relaţie adevărată. Am cunoscut pe cineva în Boston. E încă prea devreme ca să vorbim despre, mă rog, ştii şi tu despre ce. Dar vrem să testăm terenul împreună, vrem să vedem ce iese. I s-a oferit o slujbă aici şi s-ar putea să se mute la mine.
În noaptea aia groaznică, în care "prima şi ultima noastră întâlnire" s-a dus pe apa sâmbetei într-un mod atât de deplorabil, am decis să pun punct relaţiei noastre virtuale cât am putut de brutal. Ai luat o hotărâre, chiar dacă n-ai vrut să admiţi chestia asta nici în ultima clipă, iar eu te-am ajutat s-o concretizezi. Nu ştiu cum mai stau lucrurile cu Bernhard, cu familia ta. Şi nici nu vreau să ştiu, pentru că n-are nicio legătură cu noi doi. Eu, unul, am avut nevoie de pauza asta lungă. (Probabil că n-ar fi trebuit s-o întrerup deloc.) am avut nevoie de ea ca să păstrez în locul cuvenit experienţa noastră ieşită din comun, ca să transform ne-întâlnirea noastră intimă, apropiată în ceva ce o să dăinuie toată viaţa. Am fi mers prea departe dacă ar fi fost altfel. Şi mai departe nu se putea. La noi nu există "va urma", nici măcar - sau mai bine zis, mai ales nu - după nouă luni. Recunoaşte-o şi tu, Emmi, te rog! Hai să preţuim ce-a fost. Şi să ne oprim aici pentru că altfel o să distrugem tot. Al tău, leo.

După zece minute
Re:Re:
Leo, sunt impresionată, mi-ai servit-o, da, da, văd că eşti în formă maximă! - "Emmi, eşti noţiunea supremă a iubirii, dar nu vreau să mai am de-a face cu tine". Am înţeles. Am înţeles. Am înţeles. Detalii, mâine. Îmi pare rău, dar n-am cum să te scutesc de ele. Noapte bună, a ta N. S. a I.

În ziua următoare
Subject: Un sfârşit decent
OK, o să preţuiesc tot ce a fost. Şi o să mă opresc aici. Nu distrug nimic. Îţi respect punctul de vedere, dragă ex-partener-virtual Leo "Mai-mult-nu-se-poate" Leike. Mă mulţumesc cu faptul că vrei să mă păstrezi şi pe mine, şi "chestia asta dintre noi" printre amintirile tale. Cât despre faptul că aş fi o "iluzie a perfecţiunii", să ştii că mă simt destul de imperfectă şi destul de deziluzionată, dar până una alta, pentru tine sunt "noţiunea supremă a iubirii", chiar dacă una de pe o planetă diferită. Pentru că, nu-i aşa, cu Cindy din Boston - sunt sigură c-o cheamă Cindy, parc-o şi văd cum îţi şopteşte la ureche "i'm Cindy", chicoteli, "but you can call me Cinderella", chicoteli, chicoteli -, deci, cum ziceam, cu Cindy poate că n-o să explorezi chiar atâtea noţiuni supreme, dar cu atât mai multe aspecte ale iubirii pământeşti. Aspecte uşor de descoperit şi, mai ales, uşor de "trăit". Pe mine mă porţi cu tine - pentru echilibrul trupului şi al sufletului - sub formă de "fantezie", şi atunci înţeleg, bineînţeles, că n-am voie să devin o povară ca nu cumva să te frângi sub greutatea mea.
OK, Leo, o să uşurez situaţia pentru "noi", o să uşurez situaţia pentru tine, o s-o uşurez pentru mine, o să încetez, o să mă retrag din viaţa ta. (În curând) n-o să-ţi mai scriu niciun e-mail. Îţi promit.
Dar în calitate de "fantezie" a ta, pot să-mi exprim o ultimă dorinţă, una singură, ultima-ultima? - Vreau doar o oră, una singură, faţă-n faţă. Crede-mă că nu există un conservant mai bun pentru ce-am trăit împreună. Pentru că singurul sfârşit decent pentru o ne-întâlnire intimă e întâlnirea în sine. Nu am nicio pretenţie de la tine, nu mă aştept la nimic. Vreau doar să te văd o dată, o singură dată, să-ţi vorbesc, să te miros. Să-ţi urmăresc buzele în timp ce rosteşti numele meu. Să mă uit la genele tale în timp ce se înclină în faţa mea, înainte de lăsarea cortinei.
Dragă Leo, ai dreptate, pentru noi nu există o continuare care să aibă vreun sens. dar există un sfârşit decent. Asta e rugămintea mea, singura mea rugăminte! A ta, iluzie a perfecţiunii.

Peste trei ore
Re: Pamela.

Peste un minut
Re:Re:
???

După 30 de secunde
Re:
N-o cheamă Cindy, o cheamă Pamela. Da, ştiu că sună destul de nasol. Din păcate, rezultatul nu poate fi decât dezastruos când taţii se impun în alegerea numelui de botez al fiicelor lor. Dar nu seamănă deloc cu o "Pamela", pe bune. Noapte bună, Emmi. Leo.

După 40 de secunde
Re:Re:
Dragă Leo, vezi, de asta îmi placi atât de mult! Iartă-mă, te rog, pentru comentariile alea josnice. Mă simt atât de slabă. Atât de slabă. Noapte bună. Emmi.

În ziua următoare
Subject: Păi bine
Hai să ne întâlnim. Leo.

După trei minute
Re:Re:
Un bărbat, patru cuvinte! O idee genială, Leo. Unde?

Peste o oră
Re:
Într-o cafenea.


După un minut
Re:Re:
Cu zece ieşiri prin spate şi cinci ieşiri de urgenţă.

Peste cinci minute
Re:
Recomand cafeneaua Huber, de la centrul de expoziţii. Mai aproape decât acolo n-am fost niciodată şi nicăieri. (Spaţial, vreau să zic.)

Peste 40 de secunde
Re:Re:
Iar o s-o trimiţi pe soră-ta mai mare să cerceteze terenul-Emmi?

Peste 50 de secunde
Re:
Nu, de data asta o să te abordez singur, frontal şi direct.

Peste trei minute
Re:Re:
Leo, să ştii că fermitatea asta necaracteristică a ta mă cam irită. De ce atât de brusc? De ce vrei să te întâlneşti cu mine?

Peste 40 de secunde
Re:
Pentru că aşa vrei tu.

Peste 30 de secunde
Re:Re:
Şi pentru că vrei să scapi de chestia asta.

Peste două minute
Re:
Pentru că vreau să scapi de gândul că vreau să scap de chestia asta.

Peste 30 de secunde
Re:Re:
Leo, nu schimba subiectul! Zi-mi că vrei să scapi şi gata!

Peste un minut
Re:
Amândoi vrem să scăpăm de asta. Vrem să scăpăm cât se poate de decent. Parcă ziceai că vrei un "sfârşit decent". Sunt cuvintele tale, dragă Emmi.

După 50 de secunde
Re:Re:
Dar nu vreau să te întâlneşti cu mine doar ca să te ştii scăpat. Nu sunt dentistul tău!

Peste un minut şi jumătate
Re:
Asta, deşi nimereşti nervul destul de des. EMMI, TE ROG!! Hai să ducem chestia asta la capăt. A fost dorinţa ta expresă şi încă una îndreptăţită. Ai promis că n-o să distrugi prin asta "relaţia noastră". Am încredere în tine şi în ce înseamnă "noi" pentru tine şi pentru mine şi pentru amândoi. Ne întâlnim faţă-n faţă şi stăm la o cafea o oră. Când ai timp? Sâmbătă? Duminică? Pe la prânz? După-masă?

Peste trei ore
No subject
Să înţeleg că azi n-o să mai primesc niciun răspuns, Emmi? Dacă nu, noapte bună! (dacă da, noapte bună!)

După un minut
Re:Re:
Leo, mai simţi ceva atunci când îmi scrii? Pentru că eu simt că nu mai simţi nimic. Şi sentimentul ăsta nu-mi place deloc.

Peste două minute
Re:
Emmi, am nişte dulapuri şi cufere imense pline cu sentimente faţă de tine. Dar am şi o cheie care se potriveşte la ele.

Peste 40 de secunde
Re:Re:
Nu cumva cheia asta e din Boston şi se numeşte "Pamela"?

Peste 50 de secunde
Re:
nu, e o cheie universală şi se numeşte "simţul realităţii".

Peste 30 de secunde
Re:Re:
Dar la tine închide doar într-o singură direcţie. Funcţionează doar pentru încuiat. Şi sentimentele din dulap se sufocă, săracele.

Peste 40 de secunde
Re:Re:
Simţul realităţii are grijă ca sentimentele mele să primească destul oxigen.

Peste 30 de secunde
Re:Re:
Dar n-au voie să iasă de acolo. Nu sunt niciodată libere. Leo, ascultă-mă pe mine, sentimentele tale trăiesc într-o gospodărie limitată. N-ar strica să le mai îmbunătăţeşti condiţiile de trai. Aşa, şi astea fiind spuse, pentru azi o să-mi iau la revedere (cel puţin, asta mă sfătuieşte simţul realităţii) şi o să mă las convinsă de cuvintele pe care le-ai irosit (sau nu) când ai descris întâlnirea noastră iminentă. Noapte bună!

Peste 20 de secunde
Re:
Somn uşor, Emmi!

În ziua următoare
Subject: Ultima linie dreaptă
Salut, Leo, hai să terminăm odată chestia asta: eu sunt liberă sâmbătă pe la 14:00. Vrei să-ţi zic cum arăt ca să nu trebuiască să mă cauţi prea mult? Sau vrei să te găsesc eu, stând plictisit undeva prin mulţime, răsfoind un ziar şi aşteptând să te abordez? Ceva de genul: "Mă scuzaţi, e liber fotoliul? A, apropo, nu cumva sunteţi domnul Leike, cel cu dulapul cu sentimente închis? Eu sunt Emmi Rothner, mă bucur să vă cunosc, sau, mă rog, să vă fi cunoscut. Şi...", aruncând o privire fugară peste ziar, "... ce se mai aude despre lumea în care trăim?"

Peste două ore
Subject: Sorry
Leo, iartă-mă, te rog, pentru e-mailul precedent! E atât de, de, de... În orice caz, n-a fost deloc drăguţ. Pentru asta aş fi meritat un răspuns din partea administratorului de sistem.

Peste zece minute
Re:
Care administrator de sistem?

După 50 de secunde
Re:Re:
Ei, lasă, nu contează. E un Running Gag între tine şi mine. E OK sâmbătă, la ora 14:00 pentru tine?

Peste un minut
Re:
Sâmbătă, la ora 14:00. E bine. Să ai o zi de miercuri plăcută, dragă Emmi!

După 40 de secunde
Re:Re:
Cu alte cuvinte: "Nu te mai aştepta la e-mailuri din partea lui Leo miercurea asta, dragă Emmi".

Peste şapte ore
No subject
Dar văd că te ţii de cuvânt!

Peste trei ore
Subject: Nimic special
Leo, mai e aprinsă lumina la tine? (Nu trebuie să-mi răspunzi. Mă întrebam şi eu. Şi dacă mă întreb pe mine, mă gândeam că pot să te întreb şi pe tine, nu?)

Peste trei minute
Re:
Înainte să-ţi dai un răspuns incorect, Emmi: da, e aprinsă. Noapte bună!