Spartacus sau Cristos? Djokovic! Un erou al timpului nostru întunecat

 E atîta artă-și-cultură în jur, atît de mult spirit și-atîta creativitate, atîta lumină, încît cum să nu-ți vină să te lași cînd vezi că lumea, imediat, apropiat, nu este deloc mai bună, ba chiar dimpotrivă. Undeva e clar că greșim, dar nu știu unde. Poate într-un punct orb, inaccesibil vederii tocmai pentru că el ne face de fapt să vedem...
 
Altfel spus, vorba bancului (să revenim la înțelepciunea, la puterea, uneori, de sinteză a "culturii populare"): dacă e atît de bine, de ce e atît de rău?
 
Dar un alt bun banc vechi se profilează ca realitate sigură. Întrebare: Care era sloganul de luptă al revoltei lui Spartacus (azi ca și ieri, adaug au azi)? Trăiască Evul Mediu, viitorul de aur al omenirii!

Și nu e așa, nu se reconcentrează Luminile (viitorului) la loc în mînăstiri, biserici și bisericuțe, și nu revine în rest societatea "dintre" ele (apa dintre insulițele de uscat ale hiper-indivizilor, singurii Oameni) la icono-oralitatea tuturor zvonurilor și eresurilor (vezi, crezi și dai mai departe)? Și nu sîntem cu toții mai mitocani ca oricînd? Ba da. Trăiască deci! Și-nflorească!

Testul-Covid (nu testul anti-vaccin, ci vaccinul ca test de lume și de societate, de epocă): România ne-europeană și chiar anti-europeană (pînă la urmă, acum, unificat, unanim, omogen: putere-popor). Hai că acuma e clar, nu nu mai putem nici ascunde (în primul rînd de noi înșine), nici iluziona (cu privire la noi înșine). Mai mult, e o cumulare, o suprapunere de efecte, este o coincidere perfectă geo-istorică, între poziția noastră cultural-civilizațională și epocă, care este o epocă foarte "românească". De-asta nu simțim defazaje, nu ne simțim în conflict cu vremurile și lumea. Totul e ca noi și al nostru. România epocală! Nu priviți în sus și nici măcar înainte. Și în niciun caz în jur, de jur-împrejur. Nu priviți, pur și simplu: imaginile vin singure.
 
Este, altfel spus, foarte posibil ca "tribala" Africă, de exemplu, să fie mai luminată decît rezistentul Est european, cea mai prost-americanizată, se pare, zonă a planetei.
 
Cum ar veni, există o conspirație, dar în partea opusă celei arătate cu degetul: pro-infectare + anti-vaccin, PP (putere-popor etc.).
 
Anti-vaccinismul este un anti-europenism. La noi, acum, în frunte cu puterea, Președintele-Guvernul-Parlamentul etc. România este condusă de o putere unificat, omogenizat anti-europeană. Dar, din nou, în mod tacit, ne-declarat, nu zgomotos, mîndru, asumat, ca anti-europenele, în momentul de față, Polonia și Ungaria, care măcar au curajul de a face o poziție și chiar un program politic (de "rezistență") din anti-europenism. Noi, adică "ai noștri", definitiv deficitari fie intelectual (nu sîntem în stare să articulăm), fie moral (nu avem curajul să recunoaștem, mergem pe două cărări, ne facem că plouă), fie și-și (cel mai probabil), din nou, ca pe vremea lui Dragnea (în materie de anti-justiție), ne aliniem retrogradului, "asiaticului" Est în cheie măruntă, pe ușa din dos, ne-asumat, ca simpli copii de trupă, bieți figuranți. Multiplu insuportabil, intolerabil. O rușine în straturi, fard gros peste obraz gros peste gură mută de prea multă dejecție patriotic, naționalist înghițită, "de-a noastră", bio de ne-dezvoltare, devenită/rămasă organică de atît refuz al Luminilor.
 
Rapel: știința e procedură (democratică), nu revelație (religioasă), cum o prezintă anti-democrații pur-sînge oameni politici și de media, reunind devastator (furtună perfectă) populismul politic cu cel economic, de piață. Știința e dezbatere și control democratic. Cel puțin în principiu!
 
Da, anti-vacșii trebuie hărțuiți și ridiculizați. Pentru că merită. Care pe care. Deocamdată, din păcate, ei pe noi. Așa că la arme! E o luptă de rezistență. « Là, les non-vaccinés, j'ai très envie de les emmerder. Et donc on va continuer de le faire, jusqu'au bout. C'est ça, la stratégie. » « Je ne vais pas les mettre en prison, je ne vais pas les vacciner de force, dit-il. Et donc, il faut leur dire : à partir du 15 janvier, vous ne pourrez plus aller au restau, vous ne pourrez plus prendre un canon, vous ne pourrez plus aller boire un café, vous ne pourrez plus aller au théâtre, vous ne pourrez plus aller au ciné... » (Emmanuel Macron).
 
Numai despre asta e vorba și abia așa, în primul rînd, ar trebui pusă, moral-politic, problema. Dar n-ai cu cine. Sau cui. Sau și, și, adică nici, nici. « Une immense faute morale (...) Ils (les non-vaccinés, les antivax) viennent saper ce qu'est la solidité d'une nation. Quand ma liberté vient menacer celle des autres, je deviens un irresponsable. Un irresponsable n'est plus un citoyen » (Emmanuel Macron).
 
Și uite-așa, ceea ce putea părea doar o figură de stil devine realitate: omul devine virusul (și poate deveni pentru că era, voia, pentru că i se oferă cu pieptul desfăcut). Manifestă această voință de a-și dovedi adevărata menire. Nu mai suportă să se ascundă lui însuși: vrea virusul pentru că vrea să devină cu adevărat virusul, regele viril al virusurilor și al virușilor, să se afirme ca atare, să "mute" cu viteza pe care niciun bolid nu i-o poate oferi, oricît le-ar încerca pe toate.
 
Anti-anti-vacși ar trebui să preluăm întrebarea simplă a luminosului raționalist de bun-simț țăran "sudic" Ilie Moromete: "PE CE TE BAZEZI?" Iar argumentele admisibile să fie pe de o parte, cum bine am auzit spunîndu-se, lecturi de chestii cu ISBN, dar asta nu e de ajuns, și de chestii supuse la ceea ce insuportabila satiră Nu priviți în sus! traduce pentru publicul larg: "verificare colegială". Încolo, păreri, de la cinstitul verb românesc "a părea", și atît: "E părerea mea. Am dreptul să-mi spun părerea". De acord, dar atunci recunoaște că, pînă una, alta, e doar o părere, o impresie, adică doar o primă fază. Dacă vrei mai mult pînă la adevăr, caută și, mai ales, expune-te contrazicerii (ca să nu spun falsificării). Atît. Și uite așa putem începe să sperăm că va putea "știința să intre în politică" (Latour), refundamentînd în trecere și democrația.