sâmbătă, 19 octombrie 2019

Poveste pentru Maria. Şi pentru mine

Ioana Bâldea Constantinescu
Poveste pentru Maria
Editura Nemira, 2019



 Citiţi un fragment din această carte.
O poveste de la lansare aici.

***
Poveste pentru Maria. Şi pentru mine

Mă aflu într-un moment delicat în cariera mea de mamă. După aproape 13 ani de supremaţie necontestată, încep să alunec de pe piedestal. Dintr-o dată parcă nu le mai ştiu chiar pe toate, nu mai sunt cea mai bună, ce mai frumoasă şi cea mai deşteaptă.

Vrăjile mele şi-au pierdut puterea, formulele mele magice abia îţi provoacă un zâmbet condescendent, iar despre bagheta aia vrăjită cu care te făceam să râzi cât ai clipi... bag seama că am pierdut-o pe undeva.

Încep să mi se scuture superlativele ca nişte decoraţii pe care le-am deţinut nemeritat şi oricum prea multă vreme.

Mă tem acum tot mai tare să nu mă încadrez la comparativul de inferioritate (ce să fac, tocmai am repetat gramatica de clasa a cincea).

De fapt, mă tem în general, cu diferite grade de intensitate, iar cartea Ioanei, Poveste pentru Maria, vine să-mi spună un lucru miraculos: că nu sunt singură în spaima asta a mea continuă şi bezmetică. Că toate mamele din lumea asta o simt la fel, doar că, poate, o ascund mai dibaci decât mine. Că este complicat să-ţi găseşti drumul şi să-ţi păstrezi luciditatea în hăţişul raw-vegan, naturist, antivaccinist, dominat de o avalanşă de teorii de parenting pe care dacă nu le aplici trăieşti un cumplit sentiment de ratare. Sau inadecvare.

Poveste pentru Maria nu este o carte pentru copii. Sau nu este o carte pentru copii mici. Pentru că Ioana imaginează de fapt un dialog peste timp cu fiica ei. Cum o să-ţi aminteşti de mine şi de zilele în care râdeam, găteam, ne certam, ne îmbufnam, citeam poveşti? Ce o să-ţi rămână în suflet, clătitele zdrenţuite de duminică dimineaţa, îngheţata de vanilie, Harry Potter sau poate Peter Pan?

Poveste pentru Maria este cartea pe care mi-ar fi plăcut să i-o scriu fiului meu. Şi pe care, într-un fel i-am scris-o în gând în fiecare zi, sau am mâzgălit-o într-o oră liberă la cafenea, în carneţelul cu steluţe galbene. Ioana adună toate aceste frânturi de poveşti, toate momentele de ţinut minte, toate râsetele, plânsetele, lecturile şi alergările prin parc şi încheagă un mozaic încântător. Care se citeşte rapid, cu plăcere şi, mai ales, cu lacrimi în ochi.

Pentru că are curajul să se arate sinceră, vulnerabilă, exagerată, stângace în bucătărie, înspăimântată, şovăitoare, dar transmiţând iubire la fiecare rând. O iubire "groaznică", epitet rostit de Maria, pe care şi eu îl folosesc uneori, încântată tocmai de caracterul lui ambiguu.

Cartea Ioanei este şi un excelent compendiu de literatură pentru copii. Leul din Narnia este tovarăş de drum cu Gerald şi cu Porchiţă. Dinozauri de toate felurile şi mărimile ţopăie cot la cot cu Marele Uriaş Prietenos. Hedwig, bufniţa polară, se simte minunat în compania Leului celui Laş din Oz, iar Bilbo Baggins convieţuieşte paşnic cu Circe şi câinele Argus. Ghilgameş, Pongo, Bambi, Sinbad Marinarul, un talmeş-balmeş seducător şi colorat.

Dar pentru că Ioana este o cititoare feroce, nu lipsesc referirile literare din lumea "celor mari": Toni Morrison, Liz Gilbert, Etgar Keret, Evgheni Vodolaskin. Paranteză: încă nu s-a întâmplat să nu-mi placă foarte tare o carte recomandată de Ioana.

Poveste pentru Maria este o emoţionantă colecţie de amintiri. Amintiri nu doar din copilăria Mariei, ci şi din cea a Ioanei, cu uliţe prăfoase de ţară, slujbe de Înviere şi îngheţată la cornet care se topeşte până acasă.

Am citit cu nesaţ într-o după-amiază fierbinte de vineri Poveste pentru Maria. Şi am rămas cu impresia că despre mine am citit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu